Cât de mult mi-ar plăcea să fiu o picătură de ploaie. Să cad de sus. Și să mă strecor pe frunze. Să le alint una cate una. Și în cădere, să las o parte din mine. Mi-ar plăcea să fiu rece și totusi să mă simt. Să fiu un fior răcoritor și totuși să dau viață fiecărei frunze. Mi-ar plăcea să fiu acea picătură care sărută petalele trandafirilor somnoroși după o noapte furtunoasă.


Mi-ar plăcea să mă strecor printre alte picături. Ruptă din norii mari, albi și pufoși. Și o dată cu ele să ajung departe. Departe de griji, ore, zile și ani. Mi-ar plăcea să fiu acea picătură de ploaie, căzută la datorie și alintată de razele de soare, în palma ta, strecurată pe buzele tale, făcută una cu pielea ta. Dar așa nu as rezista o viață, ci doar m-aș vărsa alături de celelalte.