Alerg. Primii pași i-am pus în mișcare la început timid, în anul 2013, o dată cu prima participare la antrenamentele matinale de grup organizate duminica pe nisipul fin de la malul mării. Pornisem cu pași mărunți către o aventură neașteptată. Erau primii paşi care aveau să îmi schimbe complet viaţa. Un ritm în pași mărunți cu greutate și ambiții.
Tocmai ce revenisem din alt
colţ de ţară. Locuisem ultimii doi ani acolo într-un orășel la Dunăre, plimbăreț printre tei seculari. Mai alergasem și înainte câțiva kilometri, de două trei ori pe an la crosul Ziua Olimpică sau cel de la 1 Decembrie, organizate la mare. Alergam uneori după tramvaie și autobuze către stații după disponibilități întârziate.
Anul ce a urmat, în 2014 am alergat primii cinci kilometri la crosul popular, parte din prima ediție
Maratonul Nisipiului. Anul următor, în 2015 eram înscris la prima provocare oficială. Era la orizont limita de zece kilometri. Au fost cei zece alergați, cronometrați oficial și recompensați cu o medalie purtând pe umeri pentru prima oară tricolorul.
Adrenalină. Emoții. Endorfine. Starea de bine de la final avea să mă facă să vreau mai mult. Primii zece kilometri pe asfalt aveam să îi alerg la Brașov la prima ediție a maratonului urban. Anduranța avea să capete contur cu fiecare pas de alergare duminicală. Sunt născut la mare așa că am profitat de oportunitățile de alergare la malul mării.
Primul maraton nu era departe. Anul ce a urmat, în 2016 distanța alergată a crescut pas cu pas pe poteci urbane, montane, locale sau prin vecini. La aniversarea celor 35 de ani alergam în munții
Apuseni primul
maraton, savurat pe un traseu accidentat la înălţime, cu treceri prin peşteri şi pasaje prin stânci prinse în lanţuri, toate servite în ispita
WildRace.
Distanța maratonului poate fi limita maximă a anduranţei pentru majoritatea amatorilor de fugă. La începutul anului alergasem
semimaratonul oficial pe
nisip la mare. Ritmul constant m-a inspirat să alerg inplicat în echipa oficială națională de
pace(make)ri. Am fost acceptat. Aveam ocazia să pot inspira (și) alți pași de alergăceală.
M-am bucurat de
experiență la un
target sprinten colorat în portocaliu, o asortare interesantă cu tricolorul purtat pe umeri în pașii de alergăceală. Timpul din statistici a confirmat misiunea dusă la final cu succes. Am revenit în toamnă şi am alergat chiar maratonul. Al treilea. Misiune îndeplinită fără emoţii cu voioşie într-o zi splendidă de octombrie.
Oana a alergat atunci sub aripa mea primul maraton. Inspirat. Nu a renunţat. Acum aleargă și ea deseori ca
pace(make)r, dă aripi în paşi de fugă pentru alții. În 2017 am aplicat şi internaţional. Am fost acceptat. Am alergat pentru italieni un semi și un maraton în
Veneţia sau alături de spanioli la
Gran Canaria. Un palmares în ritm constant de fugă.
2016
1h50/
21K / VW Bucharest HalfMarathon
2016
4h15/
42K / Bucharest International Marathon
2017
2h00/
21K / Mezza Maratona di Treviso
2017
1h45/
21K / VW Bucharest HalfMarathon
2017
1h40/
21K / Brasov International Marathon
2017
1h45/
21K / Bucharest International Marathon
2017
4h00/
42K / Maratona di Venezia
2018
4h00/
42K / Gran Canaria Maraton
2018
1h40/
21K / VW Bucharest HalfMarathon
2018
3h45/
42K / Bucharest International Marathon
2018
2h00/
21K / Arobs Transylvania HalfMarathon
2019
1h40/
21K / VW Bucharest HalfMarathon
2019
3h45/
42K / Chisinau International Marathon
2019
2h00/
21K / Arobs Transylvania HalfMarathon
2019
1h40/
21K / Bucharest International Marathon
Prima dată când am depăşit
bariera maratonului a fost în 2017 prin vecini la
Târnovo Ultra. Aventura ultra avea să devină o luptă cu limitele personale în mijlocul verii prin
Balcani la primul meu
ultramaraton. Montan.
Tryavna Ultra. Cu
recunoaştere ITRA internaţională. Anul ce a urmat am repetat experienţa încă o dată. RoMania.
Anul 2018 a adus schimbări importante în viaţa mea. Urma să renunț la malul mării pentru agitația din capitală. M-am relocat la începutul verii în
București pentru a fi mai aproape de oportunitățile de fugă. Mizam pe o nouă direcție (și) în
carieră, în proiectarea 3D, de data asta în domeniul
auto. Aveam să descopăr o lume nouă şi provocatoare.
Înainte de a pleca am acceptat
provocarea de a alerga cel puţin o
sută de kilometri în limita unei zile. 24 de ore. Pe nisip. În bucle de trei kilometri la malul mării.
Experienţa de anduranţă a competiţiilor montane m-a dus la final învingător cu ambiţii personale. Pe ceas au fost adunaţi pentru
statistici 110 kilometri în ture de anduranță în paşi de alergăceală.
Da. Capitala îmi deschidea noi orizonturi. Deodată timpul petrecut pe autostrada interminabilă dintre mare şi competiţiile urbane a dispărut. Iar accesul la zborurile lowcost avea o amprentă importantă către aventuri cucerind noi teritorii. Luni întregi am savurat fiecare weekend cu câte o competiție de alergare, prin țară sau pe la vecinii bulgari.
Majoritatea provocărilor au fost montane. Sunt fascinat de cărările întortocheate deasupra norilor prin
Carpați sau prin
Balcani. Era timpul de a profita și de cele urbane. Zilele de joi în capitală au devenit tradiție de fugă alături de
comunitatea adidas Runners Bucharest. Am profitat de oportunitatea de a alerga la
Paris, la
Atena sau la
Londra.
Da. Am alergat (şi)
autentic pe traseul clasic de la
Maraton la
Atena. De două ori. Prima dată în 2017. Pasiunea pentru fugă, dar şi oportunitatea momentului aveau ca maratonul să devină prima provocare şi pentru
Luiza, partenera mea de viaţă. Am repetat experienţa acelui maraton doi ani mai târziu alături de comunitatea
adidas Runners Athens.
Asia urma inevitabil. Am savurat aproape de finalul anului 2018
maratonul dintre continente la
Istanbul, alergat integral pe malurile
Bosforului. Mai înainte am savurat cea mai mică din experienţe
Cappadocia Ultra. Anul trecut am revenit pentru a
alerga ultra anduranța celor 65 kilometri pe poteci marcate într-o
locaţie fabuloasă, de pe alte planete.
Da. Am savurat la începutul anului trecut experienţa
TransGranCanaria, traversând în alergare jumătate din
insulă, de pe unul din cele mai înalte
vârfuri montane până la ocean. O
experienţă memorabilă pe care aş vrea să o repet cu o tură completă a insulei. Toate aceste experienţe și multe altele le-am dus la final datorită pașilor de alergăceală.
În capitală am descoperit
Tura de Vis, cu sesiuni urbane de alergare alături de prieteni vechi și noi. De la apus la răsărit vara. De la răsărit la apus iarna. Nu o dată, ci de mai multe ori. Ultima
experiență s-a tranformat într-un
ultramaraton urban alergat prin toate cele patru zări urbane. Oportunităţi urbane care m-au motivat să alerg mai departe.
Capitala. Locul meu de joacă. Sau punctul actual de plecare către alți pași de fugă. Alergăceala este acea experiență prin care mă pot bucura de călătorie, fără presiunea unui loc în statistici la destinație. Da, adun zâmbete și le așez în mii de cuvinte după experiențele personale pentru a inspira noi pași de fugă. Și fecare zâmbet (re)aduce inspirație.